Obrăznicie

“Tortilla?”
(Focă)

Nu ştiu de când mâncă focile tortillas, dar fie… ieri seară am făcut adunare de învăţat, eu, mai sus-menţionatul Focă şi Iepu. Şi ne-am învăţat, aşa cu mai mult sau mai puţin sictir, pentru ultimul examen din sesiunea asta. Mai demult circula un banc… suna cam aşa:

Doi studenţi, faţă-n faţă:
- Bă, mâine-i vineri 13, ştii ce înseamnă asta, nu?
- WEEKEND! :D
- :D

Cam aşa şi fu… examenul (cred că) l-am luat aşa că… relaxare de vacanţă. Doar o chestie, de fapt două şi generalizarea care se cuvine.

Prima: În drum spre facultă, dis de dimineaţă, oră de vârf, ce mai, un domn a făcut stânga şi a luat o pietoană (sau un pieton pletos, nu am văzut, că era cu spatele la noi tot timpul) pe capotă, destul de urât. Nu vă strâmbaţi, a scăpat doar un pic şifonat(ă), dar cert e că până s-a ridicat, domnul de la volan şi doamna de pe scaunul pasagerului au ieşit să evalueze situaţia. Când au văzut că persoana se ridică şi nu pare să aibe nimic, a început tărăboiul. Că cică s-a găsit să treacă strada “de nuş’ unde” şi când nu trebuie. Era pe zebră şi era verde, clar pentru toţi… mă rog, aproape toţi.

A doua: Acum câteva minute am citit în jurnalul lui Mark Brooks o chestie frapantă. Pentru cei care nu ştiu: Mark Brooks este un artist care lucră cu Marvel Comics (ăiă de fac Spider-Man, X-Men, Iron Man, Hulk, Fantastic Four şi multe altele), şi anume el colorează schiţele făcute de alţi artişti pentru benzile desenate. De asemenea, lucrează şi independent (adică face chestii şi pentru el, nu numai pentru firmă). Iar pt cei prea leneşi să citească jurnalul, vă fac un rezumat foarte pe scurt: aflat fiind la New York pentru Comic-Con (un fel de adunare generală a artiştilor şi fanilor de benzi desenate) cu standul lui cu chestii şi chestiuţe d’ale firmei şi personale, dădea autografe fanilor. Deodată apare un ins cu nişte postere şi îi cere să le semneze; Mark nu recunoaşte posterele ca fiind produse de el sau de firmă şi îl întreabă pe respectivul dacă posterele au fost făcute de el cu poze copiate de pe Internet; tipul spune că aşa-i şi îi cere să le semneze; Mark refuză şi începe un tărăboi că “cum adică” şi “că nu toţi îşi permit chestiile tale”.

Şi acuma concluzia: trăim în nişte vremuri “nesimţite”; obrăznicia îi la ea acasă peste tot, aparent nu numai în România… eu sincer în locul pietonului îi îndoiam capota cu pumnul sau cu ce găseam şi dacă se mai şi răţoia la mine îi învineţeam un ochi, şi lui şi nevestei; cât despre artişti, vai şi-amar de capul lor; sincer, la un concert Metallica (mă rog, Guţă, Rihanna sau ce preferinţe aveţi) te-ai duce cu un CD scris de tine cu muzica scoasă de pe net, să ţi-l semneze? Eu în locul lui Mark îl scuipam între ochi pe ălă, cu toţi de faţă şi nici nu îmi făceam griji că poate n-am acţionat  corect; ce naiba, Roger Waters a şi făcut-o, chiar şi fără un motiv evident, ce să mai zic de unu care vine cu tupeu, după ce mă fură pe faţă să-l mai şi ling în cur.

Şi înainte să comentaţi chestii de genul că aş fi ipocrit, chestiile care îmi plac cu adevărat le cumpăr, dacă le găsesc în România, fain, iar dacă nu, fac tot ce pot să îmi aduc din străinătate (comandă, prieteni care călătoresc, rude de prin străinătăţi etc). În orice caz, să ştiţi că merită, un CD original are calitate de (cel puţin) 4 ori mai bună decât un mp3 şi unele mai vin şi cu bonus-uri şi de cele mai multe ori nu sunt nişte costuri absurde.

Vă rog, oameni buni, gândiţi-vă de două ori înainte să deschideţi gura. Dacă nu de altceva, s-ar putea să regretaţi…

~ by Sindel on Fri, 13.02.2009.