Sfârșitul naivității

“Pentru limba română apăsați tasta 1…”
(Roboțelu’)

Cine înțelege aluzia are o bere de la mine.

Am tot zis ca n-o să laud diferite brand-uri, oricât îmi plac, da’ n-am promis că nu le fac de căcat pe altele. foarte recent am simțit nevoia să pun sub lumina reflectorului niște chestii. Am așteptat destul cât să-mi treacă nervii, da’ gustul amar tot mi-a rămas.

Uitați despre ce-i vorba. Am și eu un abonament Cosmote. Da, minute naționale, minute în rețea care pot fi folosite și cu fixu’, super tare. Da’ te pune naiba să ai vreo problemă cu ei. În primul și-n primul rând că existența “lor”, a devenit un fel de mit, eu pentru o oră bună am crezut că nu mai există oameni în carne și oase în spatele acelui nume de firmă.

Am sunat la 1234, ceea ce numesc ei “Serviciul de Relaţii cu Clienţii” care este, de fapt, un fel de serviciu de frustrare a clienților – pe scurt, puteți obține orice informație doriți și nu doriți despre ofertele lor curente, “orice alte informații” (adică încă patru chestii) – și chestii destul de detaliate despre abonamentul vostru, plăți și alte cele care, mare surpriză, tot aparatul știe să le recite. O lipsă desăvârșită a unei opțiuni care să sune a “pentru a lua legătură cu un operator” să dai cu telefonul de asfalt și să faci dansul ploii in jurul lui.

După o oră de stat de vorbă cu roboții – care aparent au cotropit firma și i-au subjugat pe oameni – am recurs la Internet și, după câteva încercări am reușit să găsesc o “schemă” (care chiar funcționează) să ajung să vorbesc cu un om. Și fiindcă-s darnic de felul meu, vă împărtășesc și vouă, poate o sa vă prindă bine cândva:

• formați 1234, așteptați să vă recite un mesaj de primire și/sau o super ofertă – în situațiile astea am descoperit că dacă apăsați o tastă care nu este alocată unei opțiuni (spre exemplu #) va tace din codec (că dară n-are gură)
• apăsați tasta 1 – adică selectați limba română
• apăsați tasta 4 – adică selectați programul de loialitate (Sieg Heil?)
• apăsați tasta 0 – adică să vă răspundă un operator

Știu că pare simplu dar credeți-mă, nu m-a bătut capu’ să ajung acolo pe cont propriu…

Și până la urma urmei, care era problema. M-a sunat unu că cică am câștigat 500 de euro la ceva promoție Cosmote; trebuie doar să-mi confirm identitatea și să-i zic numele, prenumele și județul. Eu, deși l-am crezut pentru o secundă (își știa bine poezia, cu intonație cu tot), i-am zis că ar trebui să aibe informațiile astea despre mine; de obicei mi se cere numărul contractului sau seria actului de identitate. N-am apucat să-mi termin obiecția, tipul a închis – clar, țeapă. M-am gândit că ăsta mizează că nimeni nu se va obosi să-l reclame și ce surpriză îi fac eu! E ilegal, în mai multe nivele, falsă identitate și fraudă. În plus că dracu’ știe cui vinde el listele de “clienți” care pun botul.

Și na, îl reclam, cică. O oră de înjurat robotul, apoi dau de operatorul care, fiind responsabil cu programul de loialitate habar n-are ce să-mi recomande (nu mă îndoiesc de faptul că îi păsa enorm de mult de problema mea) și îmi sugerează să mă duc la un sediu sau la un magazin cu care au ei parteneriat și să fac reclamație acolo. Iar ca să nu se termine povestea aici, m-am îmbrăcat și m-am dus.

La sediu, pe sală, o singură tipă (sau poate era un robot de ultimă generație), stătea cu cotul pe birou și cu capu-n palmă (de fapt, sigur nu era robot, imita prea bine o persoană plictisită de moarte). Mi-am dres vocea să-i atrag atenția. Îi povestesc tot; o doare fix undeva. Ea zice că da, se întâmplă, îmi spune că e număr de cartelă (nu a verificat, știe ea sigur), mă întreabă dacă i-am dat vreo informație la individ. Nu că ar conta, concluzia e că n-are ce să-i facă. Îi repoșez tipei că îi doare fix undeva de fraudele din rețeaua lor, ea insistă că nu-i adevărat, doar că nu se poate face nimic. Nu poate să îi blocheze numărul – trebuie să fi operator de telefonie să faci așa ceva și ei sunt, ăăă… a, da, operatori de telefonie.

Să fim serioși, nu vor, pentru că, ei bine, individul acela le aduce și lor venituri. De asta nu blochează nici accesul telefoanelor furate (nu mă bag în detalii, se poate, dacă e raportat furtul).

Tipa zice că poate dacă mă duc la poliție și fac reclamație și cer ei deconectarea individului… adică altă umblătură, alți oameni plictisiți. Multă agitație pentru nimic, de fapt. Și ca să nu se rezolve nimic, evident. Eu îi mulțumesc pentru “ajutor”, ameninț că mă apuc și eu de fraudă prin telefon dacă e așa rentabil. Ea mă încurajează, ironic, mă salută și pași-pusi.

Pe drumul de întoarcere bag nasu’ la un prieten de-al meu la birou, notar de meserie și îi povestesc pățania. El îmi povestește una de-a lui, și mai “țeapănă”, cu mașină furată, cetățeni străini, fals în acte, tot tacâmu’, concluzia e că prezumția mea (că și poliția din țara asta e inutilă) e confirmată. Am mai auzit și eu destule povești din astea, cu tipi prinși în flagrant, “cu mortu-n casă” (mai mult sau mai puțin la figurat) și care au scăpat fără nici măcar o contravenție. Mai un pic și ajungem ca-n Japonia, cică acolo violu’ ține loc de “ceau”. Și ăia au roboți, mulți.

Ce vă zic eu: fiți cetățeni adevărați, nu întoarceți capul când vedeți ceva în neregulă, nu dați țepe, nu puneți botu’, nu dați șpagă, nu luați șpagă, nu fiți șmecheri “fiindcă numai așa merge în țara asta”; chiar e o dumă de căcat.

Advertisement

~ by Sindel on Thu, 18.11.2010.