I. Prolog

Se face legătura cu un vis dintr-o altă noapte, din care nu îmi amintesc decât că era vorba de un oraş al naibii de întortocheat³ şi că “noi” ne străduiam să ajungem undeva şi nu prea reuşeam din cauza multiplelor nivele pe care se aflau străzile.

Într-un colţişor al acestui oraş, un fost coleg de-al meu dădea un chef⁴. E foarte “demult” momentul ăstă, faţă de sfârşitul visului; nu îmi mai amintesc mare lucru. Doar că la un moment dat erau nişte tipi într-o căsuţă (cheful se dădea în nişte căsuţe închiriate sau care erau proprietatea tipului) care se comportau cam aiurea şi doar cereau de băut. Eu propun gazdei să le facem o farsă, în sensul: să le dăm de băut, eu să intru în căsuţa lor, să intru în baia lor şi să mă încui înauntru; gazda să încuie căsuţa, iar când “domnii” vor să micţioneze, să aibă un mic “accident”. Gazda râde de idee, dar, cu un exagerat bun simţ, refuză aplicarea ei.

Undeva, în timpul chefului, îmi oferă un tip⁵ nişte ţigări. Eu îl refuz, susţinând că fumez numai o marcă anume⁶ de ţigări⁷. La un moment dat, plecăm de la chef.

Note:
3. Aş da orice să ştiu ce naiba e cu oraşele astea moderne, care au numai un “iz” de Timişoara, Cluj etc…
4. Nu ştiu de unde până unde era vorba de el. Nu vorbisem recent cu/despre el; am văzut-o pe o fostă prietenă de-a lui, dar şi ea mi-a fost colegă, aşa că nu ştiu de ce apare fix el în vis.
5. La tip îmi vine să îi zic Şoferul. Probabil că nu îmi amintesc anumite părţi (nu îmi amintesc să îl fi văzut şofând), dar aşa îi voi spune de acum.
6. Oricât ar părea de redundant, în afară de Carlsberg (care vrei, nu vrei, apare), încerc să evit să folosesc explicit nume de brand-uri. E vorba de ceva lights, oricum, că cică încerc să mă las. Nu că ar avea ceva de-a face cu realitatea.
7. Ideea apare în vis din două motive: zilele astea m-am preocupat cam mult de faptul că “nu mai am ţigări” şi o ieşire pe o terasă cu Mâţu’ şi văru-su, Shlootz (se citeşte “Şluţ”, cu ‘u’ lung, aproape dublu), unde s-au discutat multe, inclusiv subiectul “ţigări”.