II. Dark, part 1

Ajungem la nişte magazine de la mine din zonă. Începe atmosfera aceea electrică, de film horror… “the calm before the storm”. Unul dintre cei cu care venisem intră să îşi ia ceva de pe la magazine. Eu îl aştept afară, mă plimb aiurea. Vin nişte copii, iar o fetiţă, pe care eu nu îmi aminteam să o fi cunoscut, îmi comentează ceva. Şi nu ceva aiurea, specific copiilor, ci ceva deosebit de competent. Ceva că aş fi pocit numele unei localităţi. “Unde?” (eu fugeam după ea şi smulgeam din ea câte un strop de informaţie). Cică pe blog⁸. Că începea cu ‘G’ şi eu am scris cu ‘C’. Aparent, ştiam despre ce era vorba. Mai cârcoteşte ea ce cârcoteşte şi ajungem să ne certăm de-a binelea; mă pune să îmi demonstrez valoarea, dacă îs “atât de grozav”⁹.

Începe o scenă în care eu trebuie să prind fetiţa, scenă ce face abstracţie de aparenta ei maturitate. Zbor¹⁰. Fac scheme de bombardier în picaj. Fetiţa fuge. Şi tot aşa. Păcat de atmosfera asta tensionata…

Şi, inevitabilul se întâmplă. Începe să bată vântul. Tare. Eu mă întorc la sol. Ciorile încep să croncănească. Eu vorbesc cu ele¹¹. Povestesc de un prieten de-al lor, un bufniţoi, care caută un vas rusesc (căuta unul anume, nu îmi amintesc numele, dar parcă începea cu ‘D’)¹². Eu le zic să mi-l prezinte; el vine. Mă întreabă dacă într-adevăr pot să îl ajut. Eu îi răspund: “Da, da, am mulţi prieteni ruşi!”¹³. Deja eram pe drum spre casă.

Pe una din străduţe, multă lume. O ambulanţă. Paramedicii intraseră în casă deja. Pe partea cealaltă a drumului, un echipaj de ştiri, cu o cameră montată pe un trepied mic. Eu încerc să trec, fără să apar în cadru, cu buhă cu tot. Aud vorbe, că pacientul numai ce se externase; aparent, mai avea ceva probleme; mai aud ceva de nişte bani.

Ajungem la blocul meu. Scenă absurdă. Intru în maşină cu ai mei¹⁴; încercăm să intrăm cu maşina în lift. Nu încape. Adică, ba încape, dar nu avem loc să deschidem portierele să ieşim. Sugerez să oprească tata motorul până nu ne asfixiem. Scoatem maşina. În scară ne întâlnim cu o vecină, care e venită din altă ţară şi e de altă religie. Am o senzaţie că nu s-ar înţelege, la un nivel transcendent, cu bufniţoiul meu vorbitor şi mă bucur că i-am zis să aştepte afară, într-un copac, până urc eu sus¹⁵. Folosim, de data asta, un lift în stil vechi, cu grilaj, şi petrecem ceva vreme închizând grilajul respectiv, deoarece liftul era pe exterior şi noi urma să urcăm destul de mult. În timp ce urcam, bate iar vântul tare. Furtuna e aproape, deja. Aud nişte vorbe în ceva limbi pe care nu le cunosc dinspre copacul unde stătea bufniţoiul (poate că îl descoperise vecina; tot nu pot scăpa de gândul că cei doi sunt “amici” vechi) şi o remarcă a lui, cum că aş fi uitat să îi zic la ce fereastră a blocului să vină. La un moment dat am senzaţia că îl văd, prin grilajul liftului, deşi părea mai “fantomatic” decât real¹⁶.

Note:
8. Lol. Numai mie mi se pare comic să scrii pe blog în vis?
9. Am o existenţă foarte controversată, va trebui să mă credeţi pe cuvânt…
10. Da, în unele vise zbor. About time, really, n-am mai exersat de mult; începusem să mă îngrijorez.
11. Scenă inspirată dintr-un moment când m-am pus la o discuţie în contradictoriu cu o cioară, într-un parc, fiindcă nu înceta să croncănească.
12. Faza cu vasul rusesc este derivată dintr-un documentar ce îl văzusem în noaptea precedentă.
13. Chiar mă gândeam la prieteni din realitate, despre care ştiu că sunt, mai mult sau mai puţin, ruşi. Că nu aveau nici o treabă cu vase ruseşti, nu conta. Mă făcusem cu o bufniţă vorbitoare!
14. Aici putem face abstraciţie de regula de la 5. şi voi spune că este vorba de un Matiz. E relevant, pentru că scena devine absurdă din momentul acesta, pentru cei care cunosc problema. Relevant mai este şi faptul că maşina are un gabarit relativ mic, dar nu suficient de mic, veţi vedea.
15. L-am rugat pe bufniţoi (şi nu pe vecină) să aştepte în copac; cred că ar fi fost interesantă scena şi cu vecina în copac. Totuşi, rămănem în atmosfera de film horror.
16. Este ultima scenă din partea asta; cred că se poate presupune că am ajuns cu ai mei acasă şi m-am culcat. Ar mai trebui menţionat că, în realitate, blocul meu nu are nici un lift.