IV. Dark, part 2

Mă gândesc că s-a făcut o oră anume şi că aştept să vină musafirii. Mă aflu la mine în cameră, în pat, în beznă. Mă gândesc din nou la rujul pe care îl aveam pe buze (de fapt, nu îl mai aveam, îl aveam doar în vis) şi îmi vine în minte o melodie din aia a anilor ‘80, care sună foarte gay²⁴ şi mă speriam că musafirii, dacă vin rapid, au să creadă ca sunt pe invers.

Iarăşi, o senzaţie că ceva nu e în regulă… Mă dau jos din pat şi constat că plouă. În cameră la mine. Şi nu o chestie din aia “pic pic pic“, ci foarte abundent, din multiple locuri. Ies din cameră, mă duc în bibliotecă²⁵ şi, stupoare: acolo lipsea cu desăvârşire jumătate din acoperiş plus jumătate din peretele ce dădea spre balcon, de parcă o rachetă balistică lovise blocul meu. Nu ştiu ce de mă bate gândul să aprind lampa de la întrerupător. Evident că n-a mers; am avut noroc că nici n-am păţit nimic… ce mă apucase? Nici măcar nu mai exista lampa. Nu mai exista tavanul, dară…

Fug în dormitor; plouă şi acolo, dar nu chiar aşa tare. Tata doarme, cu cele 3 fete, grămadă²⁶. Îl trezesc. Ştie de ploaie; nu îmi oferă nici o explicaţie, însă. Sugerez să îmi iau fâşul; el aprobă. Fug dinspre dormitor spre cuierul de lângă intrare, amuzat teribil de necesitatea de a purta fâşul în casă.

Şi totuşi… ce căutau cele trei fete aici?

Note:
24. Multe melodii din perioada aceea sună foarte gay, de altfel…
25. Aşa se numeşte una din camerele apartamentului meu. În ea se află o bibliotecă ce ocupă în întregime unul din pereţi. Tot în camera aceasta se află şi calculatorul meu, deci este, de obicei, prima cameră în care mă duc, după ce mă trezesc. Corect, acolo mă aflu şi acum.
26. Este o scenă dezolantă, lipsită de conotaţii perverse. Toţi dorm, încercând să ignore faptul că vieţile noastre au luat o întorsătură bruscă spre… dezastru.