The axe effect
“Ți-ai ascuțit toporul?”
(Iepu)
Nu. E mai distractiv așa.
O dată la câteva zile am eu o treabă, să sparg lemne; da, sunt posesor de teracotă, no comment. M-am făcut chiar bun, în plus e un sport gratuit și foarte practic. Adevărul e că sporturile convenționale, făcute pentru a-ți reduce greutatea (sau pentru a-ți modela silueta, după caz) sunt foarte anevoioase deoarece nu oferă nici un rezultat imediat, fapt care creează frustrări și apare tentația renunțării. Dar când afar’ e cu minus și înauntru dă cu virgulă, nimic nu e mai concret decât un foc la care să te poți încălzi.
Lăsând concretul la o parte, hai să vedem ceva mai general. În ultimele două zile a mers totul ca dracu’. Nu doar mie, parcă din când în când Pământul se hotărăște să nu se mai învârtă. Și eu aveam și treabă și afaceri și tot ce se poate imagina. Nu citesc Zodiacul, dar fac pariu că scria “STAI NAIBII ÎN CASĂ!!!”. Printre altele, am asistat la un accident rutier (s-a desfășurat la vreo 3 metri de mine). Uitându-mă înapoi, văd că se putea și mai rău; dar pe moment am fost inspirat doar să fiu și mai încordat.
Apoi altă fază genială. Eram pe modul de pilot automat (adică atunci când mergi aproape somnambul prin oraș, de te trezești la destinație și nu mai știi cum ai ajuns acolo), la un semafor. În general oprirea/pornirea mișcării o faci empatic, adică te iei după restul oilor (mă și văd călcat odată dacă nu e cineva acolo care să stea locului și să-mi semnaleze, astfel, că e roșu la semafor). Doar că acum un pseudo-boschetar din fața mea m-a fentat. S-a făcut verde și el a stat locului. Au trecut așa vreo zece secunde până m-am prins eu că ceva nu-i harasho. Mindfuck total (nu, n-am de gând să traduc).
Dar am perseverat și, într-un final, norul ăsta negru pare să se fi disipat (sau s-a mutat mai încolo) și lucrurile au început, încet încet, să meargă din nou. Am revenit la viață.
Vă salut!
the little reality-check 
Really, zile din astea parca apar tot mai des la noi in tara, sau cel putin eu traiesc cu aceasta impresie…
Nori tot mai mari, zile tot mai negre si boschetari tot mai “shmekeri” (ca sa fiu in rand cu messengerii).
Si legat de “norocu'” pe care il poti avea pe parcursul unei zile… am vazut si eu o pisica calcata (cred) de o masina, mi s-a rupt inima (eu care ziceam “sunt doar mate…”) cand am vazut saracu’ animal care statea si-si plangea singur de mila (coloana vertebrala i-a fost rupta, labele din spate stateau orientate-n sus pe cand cele din fata sprijineau capu plin de durere-n zapada).
In rest, mult de lucru azi, parca nici nu ar fi suferit cineva…
Zile de iarna.
Pe cand o poza cu teracota in background? :)
In fine, cand imi mai faci o vizita cu robotanescu? :)
Nu cred că scoate el Furia Roșie la drum lung până nu se mai încălzește un pic, dar eu, sincer, aș fi candidat la un trip…